VIII.
NUNTĂ MARE LA PALAT
Veste mare la palat,
Nunta s-a aranjat,
Soarele şi Luna,
Le-au pus cununa.
Prinţul şi Prinţesa,
Au jucat cămeşa,
De îndată logodiţi,
La o casă de prinţi.
Doi părinţi admiraţi,
Două lacrimi vărsaţi,
Tatăl Soare, Mama Lună,
Socrii mari de o lună!
S-au înveselit copacii,
Au cântat săracii,
De-au valsat burlacii,
Clopot au sunat şi macii.
Au cântat şi au dansat,
Toate rudele din sat,
Un arici şi-o mierlă,
Au aranjat cu-o perlă.
Albă, mică, sidefată,
Şi de lună intonată,
Pe un deget aranjată,
Un inel primise-n dată.
Toată frunza din copaci!
Tu vibrează să nu taci!
Din petale de trandafir,
Voalu-e-mbrăcat în zefir.
Mirele primise-n dată,
O cravată-n mov pictată,
Un fluture pus pe revel,
Amicu-de când era tinerel!
Naşii, veni şi ei cu darul,
În joc se prinse cu valul,
Din flori de mărgăritare,
Rochie-şi croise cu volane.
Noaptea se scurse repejor,
Luna se-ascunse după-un nor,
Nuntaşii, ameţiţi usor,
D-un sirop de merişor,
Atins de voinicul soare,
Luna o trimise la culcare,
Din cuptor acum răsare,
Cu lumina lui cea mare,
Pe nuntaşi înveselindu-i,
Cu o rază învelindu-i,
O cărare luminând,
Ajunşi acasă de curând!
Povestii la toţi vecinii,
Din culise mărăcinii,
Ascultă şi ei miraţi,
Cum nunta de-mpăraţi,
Din amândoi taţi,
Un fiu şi-o fiică,
O mamă frumuşică,
În zestre să ne-o daţi!
Şi-n trăsură au fost luaţi,
Dii birjar şi cai-mânaţi,
Prin dealuri şi codri-nalţi,
Munţii noştri din Carpaţi,
Pe o doină din folclor să ne cântaţi,
Suntem la-nceput de drum, cununaţi,
De vrednicul Soare am fost botezaţi,
În iubirea stelelor, fost-am vindecaţi!
